Simion Bărnuţiu şi Timotei Cipariu într-o cuvântare către Şaguna
„Aproape o generaţie întreagă Şaguna a fost conducătorul intelectual – singurul recunoscut – al poporului său şi a putut să obţină în această calitate, astfel de rezultate cum rar se întâmplă vreunui muritor a se învrednici de ele... Prietenii şi duşmanii marelui bărbat, a cărui statură înaltă, impunătoare, cu privirea ageră şi cu barba ondulată nu o vor uita curând cei ce au văzut-o odată, vor fi toţi de aceeaşi părere că numele lui Şaguna înseamnă o nouă epocă în viaţa poporului român şi a Bisericii Ortodoxe”.
Episcopul evanghelic luteran Georg Daniel Teutsch
„Ce să zicem de imensele progrese făcute în Arhidieceza gr. orientală (ortodoxă, n.n.) atât în reşedinţa sa de la Sibiu, cât şi în afară, în cler!? Despre aceasta pot să judece mai drept numai acei fii ai patriei care cunoscuseră starea ei deplorabilă înainte de 1848. Se ceruse un spirit gigantic şi o voinţă neînduplecată pentru ca să o regenereze. O adevărată providenţă a fost aceea care-l trimisese pe Andrei baron de Şaguna. Totul era de făcut şi el îndată după călcarea (înăbuşirea, n.n.) revoluţiei s-a apucat de toate... Şaguna a tras în viaţa sa un plan atât de larg şi [de] măreţ, încât succesorii săi (urmaşii, n.n.) au să lucreze cel puţin o sută de ani ca să-l vadă realizat întreg”.
George Bariţiu
„Destoinic diplomat, Şaguna a fost un om politic din creştet până în tălpi, cum n-a fost vreunul din conducătorii noştri bisericeşti”.
Mihai Eminescu
„Arhiepiscopul şi mitropolitul Andrei baron de Şaguna este omul istoriei. Aceasta – fie cea bisericească, cea naţională ori politică – nu se poate scrie fără istoria lui. Mai mult: istoria mitropolitului Şaguna e aproape istoria poporului românesc însuşi din Transilvania într-un pătrar de secol cât timp a condus el afacerile şi destinele noastre naţionale de acolo. Aşa de strâns e legată viaţa lui de viaţa poporului românesc, aşa de tare sunt conţesute aceste două într-una”.
Episcopul Nicolae Popea
„Doi arhierei a avut neamul românesc în secolul al XIX-lea care au stat făclii luminătoare în timpul cât au trăit şi au rămas făclii luminătoare ale timpului care a urmat după dânşii: Veniamin Costachi şi Andrei Şaguna. Numele acestor doi bărbaţi, posteritatea îi va pronunţa cu o veneraţiune nu numai neschimbată, ci crescândă. Aceşti doi mari mitropoliţi au strălucit în mijlocul neamului lor prin virtuţile lor, prin credinţa lor, prin faptele lor. Ei au fost adevăraţi apostoli ai lui Hristos, vrednici arhierei ai Bisericii creştine, în toată puterea cuvântului, „păstori buni care şi-au pus sufletul pentru oi”. De aceea şi viaţa multora prezintă multă asemănare”.
Dimitrie A. Sturdza, secretar general al Academiei Române. Răspuns la discursul de recepţie al lui N. Popea
„Om bun şi plin de iubire cum era Şaguna, a căutat în oameni partea cea bună şi prin ea a făcut legătura cu ei. Ardelenii au cunoscut că aveau un Mesia în mijlocul lor, pentru că veacurile îndelungate i-au învăţat că dacă nu se vor iubi între ei nu vor găsi în lume decât ură şi prigonire”.
Ioan Slavici
„Şaguna a avut o singură dorinţă: dorinţa de a scădea, pe cât era cu putinţă din durerile noastre şi ale urmaşilor noştri, dorinţa de a ne ridica cu o treaptă mai sus decât eram. Din această dorinţă purcede întreaga şi necurmata lui activitate…Iar acum, după ce el a ieşit din viaţă, această dorinţă a lui va rămâne şi trebuie să rămână în sufletele noastre şi să fie trecută ca o scumpă moştenire din neam în neam asupra urmaşilor noştri”.
Ioan Slavici
Fără exagerare, Şaguna a fost pentru poporul nostru de dincoace de Carpaţi personalitatea cea mai marcantă, bărbatul cel mai mare al veacului său. El a pus piatra fundamentală pe toate terenele renaşterii noastre naţionale”.
Alexandru Mocsonyi
Dacă Şaguna n-ar fi făcut nimic altceva decât să reînfiinţeze Mitropolia istorică a românilor din Transilvania şi Ungaria, şi ar fi fost de ajuns ca nemuritorsă-i rămână unele printre noi”.
Prof. Daniil Popovici Barcianu
„Cu toate că Şaguna ne-a fost cel mai mare duşman, noi ne închinăm înaintea lui, căci folosind legile statului nostru maghiar, a dat cea mai democratică constituţie bisericească prin Statutul organic, pe care nu-l întrece nici Constituţia Elveţiei, prin care a asigurat viaţa poporului român, drepturile şi libertăţile lui”.
Prof. Univ. Kovács Gyula
Biserica română greco orientală (ortodoxă, n.n.) a prăznuit cu evlavie aniversarea centenară de la naşterea mitropolitului Andrei Şaguna. Sărbătorile au fost impunătoare. Prin ele fiica s-a achitat de datoria pioasă faţă de părintele său, pentru că Mitropolia greco orientală (ortodoxă, n.n.) cu autonomia sa este creaţiunea mitropolitului Şaguna. Prin serbările acestea deci, însăşi Biserica s-a onorat pe sine, dând dovadă că nutreşte în generaţiile prezente recunoştinţă faţă de acela care le-a dat fiinţă după chipul în care azi o vedem”.
Ziarul „Unirea” de la Blaj,
nr. 42 din 30 oct. 1909.
„Puţine nume sunt aşa de populare în Ardealul românesc ca al lui Şaguna. Chipul lui, cu ochii străbătători şi larga barbă răsfirată, e în mintea tuturora şi-n conştiinţa generală a intrat faptul definitiv că acest maiestuos bătrân a fost, de pe scaunul său de arhiereu, un cârmuitor de oameni şi un îndreptător al vremurilor, cărora nu li s-a supus, ca exemplele obişnuite ale omenirii, ci le-a întors de pe povârnişul lor spre culmea lui”.
Nicolae Iorga
„Învăţătură bisericească şi profană; cultură vastă câştigată în atâţia ani lungi de călugărie harnică şi trează; spirit de jertfă, din care au răsărit, spre binele neamului şi Bisericii noastre, roade atât de îmbelşugate; fapte şi îndrumări culturale de o epocală importanţă şi idei înaintate cum la puţini contemporani se vor găsi – toate acestea într-o armonioasă îmbrăţişare, constituie individualitatea lui Şaguna. Ar fi însă o lacună dacă am lăsa neamintită şi o altă calitate însemnată a lui: destoinicia de diplomat şi „om politic din creştet până în tălpi” (aşa l-a numit M. Eminescu, n.n.), cum nu ştim să mai fi fost vreunul printre căpeteniile noastre bisericeşti”.
„Istoria noastră naţională nu cunoaşte lege scrisă care să fi pătruns în conştiinţa populară în aceeaşi măsură în care au putut pătrunde dispoziţiile fundamentale ale Statutului Organic. Aceasta denotă pe marele reformator care a reuşit să clădească pe temelii vechi şi durabile o constituţie cu totul modernă, făcând să colaboreze la legiferarea ei întreg clerul şi poporul ca elemente active, iar nu ca nişte simple unelte fără conştiinţă, gata în orice moment a primi tot ce li se impune de sus”.
Prof. Ioan Lupaş
„O fericită excepţie a fost pentru neamul şi Biserica noastră strămoşească mitropolitul Şaguna, al cărui talent creator şi orânduitor n-a putut să-l înăbuşe noaptea mizeriilor, nici să-l cotropească întunericul greu în care se îneacă începutul lui de muncă românească. Mulţimea fără număr a lipsurilor n-a putut să-i sleiască puterile. Dimpotrivă, i le-a oţelit într-o măsură atât de însemnată, încât prin activitatea sa epocală a fost în stare să accelereze în mod simţitor dezvoltarea noastră naţională şi culturală, deschizând cărări noi de progres, înălţând şi eternizând, deodată cu numele său, valoarea şi cinstea neamului nostru”.
Prof. Ioan Lupaş
„Prin ce s-a învrednicit mitropolitul Andrei Şaguna a fi aşezat în cadrele istoriei noastre naţionale alături de cei mai buni îndrumători şi de cei mai mari educatori ai neamului nostru din toate timpurile?
Întâi, prin credinţă statornică şi victorioasă din care a izvorât nestrămutata lui hotărâre de a servi, în orice împrejurări, cu cel mai desăvârşit devotament cauza Bisericii şi a naţiunii române.
În rândul al doilea, prin importantul spor de viaţă religioasă, culturală şi politică pe care activitatea lui multilaterală, deopotrivă de bogată în sacrificii ca şi în rezultate epocale, a izbutit a-l adăuga patrimoniului nostru naţional, atât cu ajutorul scrierilor sale, cât mai ales cu acela al instituţiilor create de dânsul împreună cu contemporanii săi”.
Prof. Ioan Lupaş
„De la memorabila adunare de pe Câmpul Libertăţii de la Blaj, unde figura lui memorabilă… domina masele de ţărani şi până în clipa din urmă a acestei frumoase bărbăţii, cel mai demn principe al Bisericii noastre a fost pe planul întâi al tuturor acţiunilor la noi”.
„Om de tact şi fin diplomat, spirit cizelat de cultură şi perfect echilibrat, pregătit deopotrivă pentru speculaţiile abstracte, ca şi pentru acţiunile pozitive, urmaşul în scaun al lui Vasile Moga aducea cu sine un element psihologic nou în linia de avânt şi îndrăzneală, un temperament revoluţionar şi corector, o reminiscenţă atarică din sufletul agitat al Macedoniei”.
„Figura lui Şaguna s-a introdus definitiv în conştiinţa populară din toate cătunele Ardealului, întinzându-şi reţeaua strălucitoare asupra întregului pământ românesc”.
Octavian Goga
Statutul Organic al lui Şaguna, opera lui personală, rămâne pentru toate vremile la noi o „magna charta” a organizării bisericeşti. Principiul naţional şi concepţia democratică sunt la baza magistralei alcătuiri care îmbină în cel mai fericit chip spiritul apostolic al perceptelor creştineşti cu exigenţele avansate ale vieţii moderne. Pusă la adăpost de amestecul inoportun al statului ostil sau prea laicizat, pe temeiul unei complete autonomii şi înfrăţită cu complexul trebuinţelor unui popor prin participarea preponderantă a mirenilor la toate organele ei de administraţie, guvernându-se prin votul obştesc şi prin sistemul electiv, biserica rânduită de Şaguna a devenit cea mai puternică cetate de afirmare şi apărare naţională, lăsând viitorului mai norocos indicaţiile precise pentru organizarea integrală a bisericii noastre”.
Octavian Goga
„Trecutul nostru bisericesc, impunător mai ales prin îndelunga răbdare a suferinţelor şi apăsărilor seculare, cu anevoie ne-ar putea arăta un al doilea ierarh atât de puternic în vorbe şi fapte, ca marele Andrei. Viaţa acestui om nou, care apare ca un soare strălucitor pe firmamentul Bisericii noastre, nu se poate înţelege altcumva decât ca a unui sol trimis de Providenţă, plin de har şi de adevăr. Nu între noi s-a născut şi a crescut, ci la noi a venit, urmând unei chemări de sus, ca să săvârşească o lucrare izbăvitoare, a cărei vreme cu dor îi era aşteptată sosirea. El a venit la noi, ca ceea ce a fost viaţa sa întreagă: cea mai frumoasă expresie, cea mai puternică întrupare a geniului creştin al poporului nostru.
Prin neobositele lui stăruinţe creatoare, prin înţelepciunea, bărbăţia morală şi abnegaţia unui adevărat apostol, precum a fost, Biserica şi poporul nostru îngenuncheat de veacuri, s-a ridicat la lumina unei noi vieţi, s-a trezit la conştiinţa unei noi demnităţi şi încrederi de propăşire chibzuită şi temeinică spre idealurile unui viitor mai fericit. Cu puterea personalităţii sale de apostol, înalţă conştiinţa morală a clerului şi poporului credincios la un nivel neatins în trecut, şi le întări încrederea în mântuirea pământească şi cerească la sânul ocrotitor al Bisericii noastre ortodoxe naţionale. Această Biserică i-a câştigat libertatea şi autonomia externă, potrivită fiinţei sale şi împrejurărilor speciale între care are să trăiască, iar înăuntru prin organizaţia ce i-a dat-o, prin instituţiile culturale, prin operele spirituale, prin averile materiale cu care a înzestrat-o, dar mai presus de toate prin duhul de viaţă care i l-a inspirat, - a scos-o din casa robiei de veacuri şi a aşezat-o pe bazele unui tainic progres în viitor”.
Prof. Nicolae Bălan, viitor mitropolit al Ardealului (1909)
„Şaguna a fost mai presus de toate preot. Nu teolog, nici om al şcoalei, nici bărbat al vieţii publice, ci înainte de toate el a fost un caracter de preot clădit cu totul pe temelia Evangheliei. Din conştiinţă clară şi profundă a acestei misiuni divine a izvorât belşugul de fapte măreţe pe care – de la locul de Păstor al Bisericii – l-a revărsat pe toate tărâmurile vieţii poporului. Această conştiinţă a fost sâmburele central al personalităţii sale şi cine nu vede acest centru de lumină în sufletul lui, acesta nu poate vedea bine nici razele pe care le-a trimis în toate părţile”.
Mitropolitul Nicolae Bălan
„Pe mitropolitul Şaguna, în multilaterala sa activitate, nu-l putem concepe decât ca ceea ce a fost el mai presus de orice: marele preot al Bisericii sale. În conştiinţa acestei misiuni divine, care formează centrul personalităţii sale, şi-a găsit resursele morale pentru făptuirile măreţe care îl aşează în şirul dintâi al bărbaţilor creatori ai neamului şi care i-au asigurat o pagină glorioasă în istoria acestuia”.
Mitropolitul Nicolae Bălan
„În orice timp şi împrejurări ar fi trăit, Şaguna ar fi fost un creator. A fost norocul neamului românesc că el s-a făcut preot şi împrejurările l-au adus la Sibiu, ca noi să avem parte de duhul lui creator…
Mitropolitul Şaguna a făcut o epocă, dar nu s-a consumat în aceea epocă. Sufletul nu moare. Sufletul lui deschide acum din mormânt însemnătatea divină a vieţii pentru patria nouă, epoca nouă a civilizaţiei creştine. Acum se desfăşoară întreaga lui mărime, caracterul lui profetic”.
Episcopul Roman Ciorogariu al Oradiei
„Andrei Şaguna ne-a arătat ce poate să facă un mare fiu al poporului, departe văzător, care a avut atât de puţine mijloace la dispoziţie şi a avut de înfrânt piedici atât de multe.
Cuvine-se să ne închinăm în faţa faptelor sale. Să ne gândim în faţa mormântului său, la marea pildă dată prin înălţarea sa totdeauna deasupra tuturor patimilor şi pasiunilor, cuprinzând statornic orizonturi largi, îmbrăţişând totalitatea problemelor naţionale româneşti, ţinta hotărâtă a unirii tuturor românilor, întărirea neamului şi a tuturor instituţiilor lui”.
Regele Ferdinand
„(Aducem) omagiul cel mai desăvârşit faţă de nemuritoarea operă de la 1868 care, în cursul celor aproape şase decenii de aplicare, a concrescut sufleteşte cu trei generaţii de intelectuali români ortodocşi, precum şi cu întregul popor credincios din Ardeal. Statutul Organic a dat cadrul larg al unei neîntrerupte şi armonioase colaborări dintre clerul şi poporul ardelean, el a oferit acea admirabilă şcoală politică şi parlamentară a intelectualilor români ortodocşi şi lui trebuie să-i atribuim uimitoarele progrese pe care le-a realizat Mitropolia Ardealului în cursul unei jumătăţi de veac”.
Prof. univ. Valeriu Moldovan
„A fost mai mult decât o mare figură de ierarh. Personalitate istorică prin predestinaţie, a cărui imagine s-a proiectat masivă şi dominatoare pe întreagă harta monarhiei austro-ungare… Identificat cu misiunea sa, concepută în sens constructiv şi reformator, a găsit în ea substanţa întregii sale existenţe. A trăit în timp şi în spaţiu, dar nu pentru a sluji numai vremii sale, ci idealurilor permanente ale neamului. Însăşi chemarea de păstor a primit-o din perspectiva largă a istoriei…
Mai rar ierarh care să-şi lase cârja şi scaunul încărcate de atâta prestigiu şi strălucire. Realizările sale de proporţii…, culminând cu restaurarea Mitropoliei, era firesc să se fixeze adânc şi durabil în conştiinţa neamului”.
Prof. Gheorghe Tulbure
„(Mitropolitul Andrei Şaguna) e darul cel mai preţios adus neamului întreg de cătră românii de la Pind, stâncă răzleaţă mereu lovită de furia valurilor. Tactul, răbdarea ca şi tenacitatea în luptă, sunt însuşiri ancestrale, concentrate în vlăstarul ieşit din cea mai chinuită ramură a românismului.
Viaţa lui Andrei Şaguna este expresiunea desăvârşitei manifestaţiuni a geniului românesc pe terenul politic şi bisericesc. Noţiunea de geniu nu sufere ştirbire, alipindu-o de numele lui, ţinând seamă şi de cercul restrâns al activităţii sale intensă, complexă. Substratul etic al actelor sale era de aşa natură, încât într-un mediu mai amplu, rămăşiţele lui nu ar fi lipsit din Panteonul celor universal slăviţi. Prin calităţile sufleteşti, prin iscusinţa de a folosi oameni şi împrejurări, prin perseverenţa de a învinge şi a schimba o stare de lucruri nefavorabilă, nu e mai prejos de eroii altor naţiuni, cu evoluţie mai îndelungată.
Fin diplomat, îmbrăcat ca şi Richelieu în haină călugărească, fu tot odată şi un abil conducător sufletesc, un îndrumător al poporului său spre largi orizonturi. Opera lui de un sfert de veac atinge veşnicia; planul lui vast cuprinde năzuinţi de împlinit şi de cei ce i-ar urma, în direcţiuni deosebite”.
Prof. Univ. Ion Simionescu
„O viaţă întreaga Şaguna a luptat pentru Biserica lui.
Ca să facă zid de apărare în jurul ei a alcătuit Statutul Organic. A mers astfel înaintea vremii. Din tagma preoţească n-a făcut o castă privilegiată, iar Biserica a transformat-o în locaş de rugăciune dar şi de apărare naţională. În jurul ei a strâns norodul întreg al credincioşilor. Şi astfel s-a veşnicit opera zilelor lui trecătoare, prin aplicarea de timpuriu a unui real democratism. Spiritul lui de organizator politic şi social, se prinde în Statutul Organic. Biserica îşi lărgeşte sfera de influenţă. Din curat spirituală ea devine pivotul vieţii reale. Îmbină astfel trecutul cu necesităţile viitorului, preîntâmpinându-le; înlătură izolarea din ce în ce mai mare în care zăcea Biserica dincoace de Carpaţi (vechea Românie n.n.), făcându-o reală conducătoare a poporului. Provoacă o revoluţie paşnică. Preoţii aleşi de enoriaşi, devin mai strâns legaţi sufleteşte de ei. Chemând şi pe laici la întărirea activităţii bisericeşti, a creat şi o şcoală civică. „Să fiţi râvnitori legii”, le spune el: „să daţi sufletele voastre pentru legătura părinţilor voştri”. Caută să aducă pe pământ Împărăţia lui Dumnezeu între ai lui… Viaţa lui Şaguna e asemenea cursului unui fluviu mare, ce rupe zăgazuri naturale, dar revarsă şi rodnicie peste lunca lui largă”.
Prof. Univ. Ion Simionescu
„Vor trece ani şi veacuri unul după altul. Şi graiul aşezat al cronicarilor isteţi va deveni neputincios să mai cuprindă în slove figura uriaşă a lui Şaguna. Poporul va auzi atunci fire legendare povestea minunată a unui român cu cârjă de vlădică şi sceptru voievodal.
Şi înţeleptul „dătător de legi şi datini” va rămâne astfel pururi cu noi, povăţuindu-ne pe drumul marilor biruinţe”.
Prof. Nicolae Colan, (1933) viitor mitropolit al Ardealului.
„Cea mai durabilă şi cea mai universal accesibilă carte pe care o poate scrie cineva este, fără îndoială, însăşi cartea vieţii lui. Ea poate fi înţeleasă de oricine: de omul cărturar şi de cel neînvăţat aproape deopotrivă… O carte minunată este şi viaţa mitropolitului Andrei Şaguna, carte ale cărei învăţături au pătruns până în adâncurile conştiinţei neamului nostru, luminându-i şi povăţuindu-i cărările istoriei sale naţionale… Vor trece ani şi veacuri unul după altul… Dar înţeleptul „dătător de legi şi datini” va rămâne astfel pururi cu noi, povăţuindu-ne pe drumul marilor biruinţe”.
Prof. Nicolae Colan (1933)
„Mitropolitul Şaguna a lucrat româneşte când a rânduit, prin Statutul Organic, ca alegerea mitropolitului şi a episcopilor să fie făcută de reprezentanţii clerului şi poporului, căci în acest mod se asigura realizarea unei strânse legături sufleteşti între credincioşi şi ierarhie şi se înfăptuia solidarizarea naţională şi culturală a clerului şi poporului în jurul Bisericii”.
Gheorghe Cronţ, doctor în teologie şi drept (1937)
„La sfârşitul vieţii sale, în anul 1873, mitropolitul Şaguna a fost îndreptăţit să privească cu mulţumire la roadele culese şi mai ales la ostenelile depuse. El ar fi putut să spună ca şi Domnul de pe prapurii bisericii, după truda celor şase zile ale creaţiunii: sunt bune toate foarte. Doar el a stins aceste cuvinte între buze, căci a voit să se înfăţişeze smerit în faţa tronului ceresc. În moarte el s-a unit cu pământul… pe care l-a înălţat mai mult decât toţi înaintaşii săi. Ca loc de unde a ţinut să purceadă la judecata din urmă, el şi-a ales cimitirul satului ciobănesc al Răşinarilor. Munţii din spate vor fi treptele învierii sale”.
Lucian Blaga
„Statutul Organic, pentru care s-a zbuciumat fără odihnă marele mitropolit Andrei Şaguna a format cadrul cel mai corespunzător instituţiilor canonice ale Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal, ca să se organizeze şi să poată desfăşura o activitate adecvată împrejurărilor pentru ca românii din această provincie să-şi poată păstra neschimbată credinţa şi limba şi să cultive, în acelaşi timp, peste toate opreliştile care li se puneau în cale, conştiinţa unităţii lor şi ca ideal al unităţii lor cu toţi românii din celelalte provincii româneşti”.
Prof. Dr. Iorgu Ivan
„Şaguna a făcut din Biserică o forţă mai activă decât fusese vreodată, înzestrându-o cu instituţii puternice şi reglementând participarea laicilor în treburile ei în toate nivelele şi făcându-o, în felul acesta, mai răspunzătoare la nevoile şi dorinţele masei credincioşilor… Într-o epocă a naţionalismului, Şaguna nu a fost naţionalist, ci mai degrabă, ultimul dintre marii ierarhi conducători naţionali”.
Prof. Keith Hitchins
„Statutul organic al lui Şaguna, rămas astfel cu numele în istorie, n-a fost abrogat niciodată. Spiritul lui a inspirat toate legiuirile noastre bisericeşti. El a fost, cum îl numea Octavian Goga, „magna charta” a organizării bisericeşti a românilor”. În fapt, Statutul n-a fost numai legea fundamentală a organizării Bisericii. Am putea spune că el a fost însăşi conştiinţa Transilvaniei, într-o vreme când totul se concentra în jurul Bisericii şi se exprima prin instituţiile organizate şi patronate de ea”.
Mitropolitul Antonie Plămădeală
„Istoria Transilvaniei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea nu se poate scrie fără amintirea faptelor lui Andrei Şaguna. Câteva decenii – de la al patrulea până la al şaselea – şi-a desfăşurat activitatea pe plan politic, cultural şi bisericesc. Istoriografii îi mai rămân încă datori cu evaluarea la adevăratele dimensiuni a activităţii şi a contribuţiei sale la deşteptarea românilor „din somnul cel de moarte” şi la inaugurarea unei epoci cu totul noi, prin fixarea unor obiective precise luptei de eliberare şi tinderii spre unitate şi unire”.
Mitropolitul Antonie Plămădeală
„Om de cultură superioară, iluminist de mare prestigiu, îndrumător priceput al învăţământului românesc şi al instituţiilor culturale ale românilor transilvăneni, diplomat iscusit, organizator neîntrecut al Bisericii sale prin Statutul Organic, păstor cu dragoste adâncă faţă de fiii săi sufleteşti, mitropolitul Andrei Şaguna – prin marile sale realizări -, poate fi considerat drept cel mai strălucit ierarh pe care l-a avut Biserica românească din Transilvania în tot trecutul ei”.
Pr. Prof. Mircea Păcurariu
Din volumul “Mitropolitul Andrei Şaguna – creator de epoca in istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania”, editat de Mitropolia Ardealului si Facultatea de Teologie “Andrei Saguna” Sibiu, Editura Andreiana, Sibiu, 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu